Istoric Program Galerie Sf.Moaste Evenimente Tamaie Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
 
 
 

 

 

 

 



Maica Domnului
Prodromita

Asculta

Inapoi
Cum scapam de stres?

 

POCĂINȚA ȘI RUGĂCIUNEA NE AJUTĂ SĂ SCĂPĂM DE STRES ȘI NERVOZITATE

    „Pe fond nervos" - această expresie a devenit aproape proverbială. O auzim peste tot: acasă ÅŸi la serviciu, pe stradă ÅŸi în mijloacele de transport - într-un cuvânt, pretutindeni. Potrivit unei afirmaÅ£ii a experÅ£ilor OMS, 45% dintre toate îmbolnăvirile sunt legate de stresuri, iar unii specialiÅŸti presupun că acest procent este în realitate de două ori mai mare. Potrivit altor date medicale, o jumătate dintre cei care se prezintă la consult în policlinici sunt oameni practic sănătoÅŸi, dar care suferă totuÅŸi acÅ£iunea supraîncărcărilor psihoemoÅ£ionale.

   SpecialiÅŸtii în situaÅ£ii extreme ÅŸi medicii ÅŸtiu faptul că ulcerele gastrice "se deschid" ÅŸi se cicatrizează în dependenţă de fluctuaÅ£iile curbei stresului psihoemoÅ£ional. Curba tensiunii arteriale este supusă aceleiaÅŸi legităţi.

  Cum poate fi recunoscut stresul emoÅ£ional ÅŸi influenÅ£a lui asupra organismului uman? Iată câteva trăsături caracteristice pentru el: oboseală prelungită ÅŸi fără o cauză evidentă, care nu trece după odihnă; dureri de cap, tulburări digestive, dureri de coloană, insomnie; îndeplinirea sarcinilor zilnice ia mult mai mult timp decât înainte.

  Un procent imens al bolilor somatice (trupeÅŸti) se dezvoltă ca rezultat al supraîncordării nervoase de durată.

  Ce mai "creÅŸte" pe acest "teren" (nervos)? Din păcate, nimic bun: certuri, conflicte, divorÅ£uri... În ultimii ani se vorbeÅŸte din ce în ce mai des despre sindromul de oboseală cronică ÅŸiinsomnia, depresia, apatia ÅŸi indiferenÅ£a faţă de toate, care îl acompaniază. O jumătate bună, dacă nu chiar mai mult, din structura bolilor studiate de către psihiatrie sunt stări "de graniţă"(care apar pe fond nervos). ApariÅ£ia lor este legată de conflicte, neplăceri ÅŸ.a.m.d.

  Despre faptul că, pe măsură ce creÅŸte în suflet nervozitatea, creÅŸte ÅŸi păcătoÅŸenia nu este greu să ne dăm seama.

  Din scrierile patristice vedem adeseori că este neapărată nevoie de păstrarea păcii sufleteÅŸti. "DobândeÅŸte duh împăcat ÅŸi mii de oameni se vor mântui lângă tine", spunea marele stareÅ£, Cuviosul Serafim de Sarov. Cuviosul Alxie, care s-a nevoit în "pustia" Zisomova, scria: "Nu vă doresc nici bogăţie, nici slavă, nici succes, nici măcar sănătate, ci numai pace sufletească. Acesta este lucrul cel mai de seamă. Dacă veÅ£i avea pace, veÅ£i fi fericiÅ£i". [...]

  În toate epocile istoriei omenirii au existat războaie, felurite calamităţi naturale, inundaÅ£ii, secete, uragane - ÅŸi este greu de comparat în ce măsură sunt mai tulburi vremurile de acum decât, să zicem, epoca domniei lui Ivan cel Groaznic. De ce însă problema nevrozelor a devenit atât de acută tocmai în ultimul timp? Credem că pricina este una singură: creÅŸterea necredinÅ£ei, pierderea fundamentului duhovnicesc al omului ÅŸi totodată a sensului adevărat al vieÅ£ii.

  Se dovedeÅŸte că în producerea nevrozelor principalul loc îl ocupă nu stresurile ÅŸi ÅŸi neplăcerile, ci personalitatea omului - ÅŸi anume personalitatea dezorganizată lăuntric.

   Păcatul, fiind rădăcina a tot răul, atrage după sine tulburări nevrotice. SăvârÅŸindu-se în adâncul duhului omenesc, el stârneÅŸte patimile, dezorganizează voinÅ£a, scoate de sub controlul conÅŸtiinÅ£ei emoÅ£iile ÅŸi imaginaÅ£ia. După spusele Sfântului Teofan Zăvorâtul, „lumea lăuntrică a omului păcătos este plină de samavolnicie, neorânduială ÅŸi distrugere".Nevroza profundă este indiciu al lipsei de sănătate morală, al descompunerii sufleteÅŸti-duhovniceÅŸti.

   Sfântul Teofan Zăvorâtul arată ÅŸi că „legătura firească dintre părÅ£ile alcătuitoare ale omului trebuie să urmeze legii supunerii celui mai mic faţă de cel mai mare, a elui mai slab faţă de cel mai puternic; trupul trebuie să se supună sufletului, sufletul duhului, iar duhul, potrivit firii sale, trebuie să fie cufundat în Dumnezeu. În Dumnezeu trebuie să petreacă omul cu toată fiinÅ£a ÅŸi conÅŸtiinÅ£a sa. Iar puterea duhului asupra sufletului depinde de Dumnezeirea Care este împreună cu el, puterea sufletului asupra trupului - de duhul ce stăpâneÅŸte sufletul. După căderea de la Dumnezeu a avut loc, ÅŸi era firesc să aibă loc, tulburare în toată alcătuirea omului: duhul, despărÅ£indu-se de Dumnezeu, a pierdut puterea sa ÅŸi s-a supus sufletului; sufletul, nefiind înălÅ£at de duh, s-a supus trupului".

   Profesorul D. E. Melehov presupune că la baza multor tulburări psihice stă lipsa de smerenie. În acest sens, nevroza nu reprezintă o excepÅ£ie. Este îndeobÅŸte recunoscut faptul că această maladie se dezvoltă sub forma conflictului cu sine (intrapsihic) sau cu alÅ£i oameni (interpsihic). Nevroza este ciocnirea dintre dorinţă ÅŸi realitate. Cu cât este mai puternică această ciocnire, cu atât este mai acută boala. „Iar credinÅ£a este smerenie", spune Sf. Varsanufie cel Mare.

   În timpul consultaÅ£iei, o pacientă afectată de una dintre formele de nevroză îmi repeta cu emoÅ£ie, iarăşi ÅŸi iarăşi: „Domnule doctor, am obosit să mai fiu bolnavă ÅŸi vreau să mă vindec cu orice preÅ£. De altfel, nu înÅ£eleg despre ce ciocnire între dorinţă ÅŸi realitate vorbiÅ£i". La aceste cuvinte ale pacientei am răspuns ceva de genul: „Domnul ÅŸtie de necazul dumneavoastră ÅŸi, dacă nu Se grăbeÅŸte să schimbe situaÅ£ia, înseamnă că deocamdată nu este voia Lui cea sfântă să vă vindece aÅŸa, dintr-o dată. De pildă, când sfinÅ£ilor li se intâmplau boli sau alte necazuri, mulÅ£umeau pentru asta lui Dumnezeu ÅŸi spuneau: „După păcatele mele primesc". Iar dumneavoastră: „Vreau vindecare cu orice preÅ£". Tocmai aici este ciocnirea între dorinţă ÅŸi realitate. FireÅŸte, se poate ÅŸi trebuie să vă vindecaÅ£i, dar este foarte important să vă smeriÅ£i, împăcându-vă cu boala ce v-a lovit, socotindu-vă vrednică de ea ÅŸi primind-o cu recunoÅŸtinţă. Domnul nu uită de noi ÅŸi nu ne va lăsa să suferim mai presus de puterile noastre. De asta ne încredinÅ£ează ÅŸi sfântul Apostol Pavel: „Credincios este Dumnezeu, Care nu vă va lăsa să fiÅ£i ispitiÅ£i mai mult decât puteÅ£i". Ca atare, linistiÅ£i-vă ÅŸi nu deznădăjduiÅ£i! Nevroza este o boală duhovnicească. SmeriÅ£i-vă ÅŸi va trece totul".

   Despre bucuria pe care o aduce omului smerenia citim în „ViaÅ£a sfântului Ignatie Briancianinov": „Ascultarea fără cârtire ÅŸi adânca smerenie deosebeau purtara ascultătorului (fratelui) Briancianinov în mănăstire. Prima ascultare i s-a dat pe lângă bucătărie. Bucătar era un fost iobag al lui Alexandru Semionovici Briancianinov (tatăl sfântului). Chiar în prima zi s-a întâmplat să fie nevoie de mers în hambar după făină. Bucătarul i-a zis: „Hai, frate, să mergem în hambar după făină!" ÅŸi i-a aruncat un sac de făină, aÅŸa încât l-a acoperit cu pulbere albă din cap până în picioare. Proaspătul ascultător a luat sacul ÅŸi a ieÅŸit. În hambar, desfăcând cu amândouă mâinile gura sacului ÅŸi pe deasupra Å£inând-o, la porunca bucătarului, ÅŸi cu dinÅ£ii ca să poată fi turnată mai uÅŸor în el făina, Ignatie a simÅ£it în inima sa o nouă ÅŸi neobiÅŸnuită miÅŸcare duhovnicească, pe care n-o mai încercase niciodată: propria purtare smerită, deplina uitare a eului propriu l-au desfătat atunci în aÅŸa măsură, că întâmplarea i-a rămas în aducerea aminte pentru întreaga viaţă".

   Majoritatea cercetătorilor contemporani sunt de acord că nevroza este o boală a personalităţiiOmul se îmbolnăveÅŸte de nevroză nu dintr-o dată: această boală cunoaÅŸte o perioadă de preludiu. Poate fi descris un portret sui generis al „potentialului" nevrotic - mai bine zis o galerie întreagă de tipuri, dintre care fiecare este înclinat spre trecerea de la puterile maladive potenÅ£iale, ascunse, la unele reale. Una dintre caracteristicile oamenilor de acest fel e stilul de gândire, ce poartă caracterul lipsei de compromis; în aprecierile pe care ei le fac se vede un caracter manifest; multe dintre lucrurile care se întâmplă nu au în ochii lor nuanÅ£e, ci apar „bicolore": alb-negru, bine-rău. Nevroza apare cel mai des ca urmare a unor procese lăuntrice ale personalităţii. Factorii provocatori ÅŸi împrejurările provocatoare din exterior reprezintă doar ultima picătură, „trăgaciul" dezvoltării tulburărilor nevrotice. La omul înclinat spre această boală este elaborată o „capacitate" aparte de a reacÅ£iona nervos la viaţă. Unele cauze de frământare sufletească (conflicte, stresuri) dispar cu timpul, devin inactuale, dar în scurt timp locul lor este luat de altele ÅŸi boala este reactivată.

  [...]În ultimii ani a devenit foarte popular termenul percutant ca o lovitură de bici: stres. Poate doar copiii mici sa nu-l ÅŸtie. Medicul ortodox V. K. Neviarovici arată în mod absolut corect: "În vremea noastră conceptul de "stres" acoperă (din punct de vedere psihologic) mai toate fenomenele neplăcute ÅŸi apăsătoare pentru om: cearta, conflictul, jignirea, tristetea, surmenajul, invidia, dezamăgirea ÅŸ.a.m.d. Limitele stresului sunt extrem de ÅŸterse - nu degeaba hans Selye (autorul teoriei stresului) afirma că atâta timp cât omul este viu, el se află în stare de stres.

   Patimile rămân necunoscute savanÅ£ilor necreÅŸtini - în schimb, a fost găsit un nou ÅŸi nevăzut duÅŸman mistic, universal al omenirii, ce poartă numele de "stres" ÅŸi cu care ÅŸtiinÅ£a încearcă să se lupte. Cu ce mijloace? Cu cele mai felurite: de la autotraining, masaj, băi, tranchilizante, până la călătorii, meditaÅ£ii ÅŸi dietă specială "antistres". Iar oamenii recurg nu rareori la votca "din bătrâni lăsată" (n.m. - sau la Å£igări), iar în ultimul timp mulÅ£i s-au împătimit de narcotice.

   Nevroza (mai ales unele forme ale ei: stările obsesive persistente, fobiile persistente) poate fi de asemenea urmare a atacurilor drăceÅŸti. Cum altfel poate fi apreciată, de exemplu, dorinÅ£a nesăbuită de a-Å£i spăla mâinile de câteva zeci de ori înainte de a mânca sau de a număra nasturii de la paltoanele trecătorilor ÅŸ.a.m.d.? Iar bolnavii suferă cumplit, sunt chinuiÅ£i de stările lor, sunt împovăraÅ£i de ele, dar nu pot face nimic. [...]

   Episcopul Varnava (Beliaev) scrie: "ÎnÅ£elepÅ£ii acestei lumi, nerecunoscând existenÅ£a dracilor, nu pot explica provenienÅ£a ÅŸi lucrarea ideilor obsesive. Însă creÅŸtinul, ce se loveÅŸte nemijlocit de puterile întunericului ÅŸi se luptă mereu cu ele, uneori chiar în chip văzut, le poate da dovada limpede a existenÅ£ei dracilor. Gândurile apărute pe neaÅŸteptate, ca un vifor, se năpustesc asupra celui ce îÅŸi lucrează mântuirea ÅŸi nu îi dau nici măcar o clipă de liniÅŸte. Să presupunem că avem de-a face cu un nevoitor încercat. Acesta se înarmează cu puternica rugăciune a lui Iisus. Astfel începe ÅŸi continuă o luptă a cărui sfârÅŸit nu se vede.

   Omul îÅŸi dă seama limpede care sunt propriile lui gânduri ÅŸi care sunt cele străine, semănate in el de diavol - dar tot efectul abia acuma vine. Gândurile de la vrăjmaÅŸul dau deseori încredinÅ£are că, dacă omul nu cedează ÅŸi nu se învoieÅŸte cu ele, nu îl vor mai lăsa în pace. El nu cedează ÅŸi continuă să se roage lui Dumnezeu pentru ajutor. Åži iată că în acel moment, când omului i se pare că într-adevăr această luptă poate că este nesfârÅŸită, când deja încetează să mai creadă că există o stare în care oamenii trăiesc liniÅŸtiÅ£i ÅŸi fără asemenea gânduri chinuitoare, atunci gândurile pier deodată, fără veste, pe neaÅŸteptate... Asta înseamnă că a venit harul ÅŸi că dracii s-au depărtat. În sufletul omului se revarsă lumina, pacea, liniÅŸtea, limpezimea, curăţia" (cf. Mc. 4, 37-40).

    În încheiere, dorim să subliniem că omul care suferă de nevroză nu este nici mai bun, nici mai rău decât ceilalÅ£i; boala lui e doar un caz particular al consecinÅ£elor păcatului.Firea omenească e vătămată de păcat din timpul protopărinÅ£ilor noÅŸtri ÅŸi, ca atare, toÅ£i trebuie să ne pocăim ÅŸi să ne îndreptăm, nădăjduind în ajutorul ÅŸi în milostivirea Domnului.


Fragmente din cartea lui Dmitri Avdeev - "Nervozitatea. Cauze, manifestări, remedii duhovniceşti

 

 

 

Evenimente

• undefined
• SÄ‚-I...
• undefined

Calendar

• Cuv. Ilarion cel nou, egumenul Mãnãstirii Palechitului
• Sf. Isihie din Ierusalim
• Sf. Irodion, unul din cei 70 de apostoli ai Domnului
• Sf. Dionisie cel Milostiv, ep. de Larisa si întemeietor al Mãnãstirii sf. Nicolae, numitã Anapavsas, la Meteore
• Sf. Stefan Mãrturisitorul, fãcãtorul de minuni"

 
 
 
Istoric Program Galerie Evenimente Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
                 
        @ Schitul Darvari 2008