“Doamne, rămâi cu noi căci ziua e pe sfârşite!” 

Aceste cuvinte rostite de ucenici în drumul spre Emaus în care l-au întâlnit pe Iisus cel Înviat, au fost inscrise în mod cu totul inspirat pe o cruce de mormant.

În spiritul acestei celebrari a comuniunii cu Iisus cel Înviat, Biserica Ortodoxă face sâmbătă 21 februarie pomenirea morţilor, cunoscută sub numele Moşii de iarnă.

Pentru usurarea sufletului celor care au trecut la cele vesnice, Sfanta Biserica a randuit sa li se faca de cei ramasi in viata parastase urmate de pomeni. 

  Se face parastas in acesta sarbatoare pentru ca duminica  urmatoare fiind inchinata Infricosatoarei Judecati,se face rugaciune pentru cei adormiti ca Bunul Dumnezeu sa se indure de ei la Judecata de Apoi. 

     Parastasul (gr. Paristimi) nu este altceva decat o prescurtare a slujbei de inmormantare.  Partea  de capetenie   o alcatuieste  rugaciunea de dezlegare si iertare rostita de preot   urmata de “Vesnica Pomenire.”  Se savarseste in Biserica dupa Sf. Liturghie, iar cand e cu putinta la mormant.  La parastas se aduce intru pomenirea celui adormit coliva, colac, vin si lumanari.

    Ce este coliva? –coliva inchipuie insusi trupul celui adormit si este in acelasi timp un semn vazut al credintei nostre  in inviere, pentru  ca este facuta din boabe de grau pe care insusi Mantuitorul le-a infatisat ca purtand in ele icoana sau asemanare invierii  trupului: dupa cum bobul de grau ca sa incolteasca si sa  aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant,apoi sa putrezeasca si in final sa  dea rod, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune.  De aceia la binecuvantarea colivei de catre preot cand se canta Vesnica Pomenire, rudele si prietenii celui adormit ridica farfuria cu coliva, leganand-o pe maini in semn de comuniune sau legatura cu raposatul.  Acelasi  lucru il inchipuie si gustarea din coliva dupa binecuvantarea ei. 

    Colacul – facut din  grau curat simbolizeaza (se face de obicei rotund) infinitatea lui Dumnezeu, inchipuie vesnicia.  Prin aducerea colacului pentru jerfa se inchipuie nazuinta noatra ca bunul Dumnezeu sa daruiasca celui pomenit castigarea vietii vesnice.

     Vinul – obiceiul de a stropi cu vin trupul mortilor (la inmormantare), peste groapa (la cimitir), ori peste coliva ( la parastas), simbolizeaza aromatele cu care a fost uns trupul Domnului cand a fost coborat in mormant.  Gustarea din paharul cu vin de toti cei prezenti la slujba parasasului, inchipuie comuniunea in credinta si dragoste cu cel adormit.

           Este o perioada unica din timpul anului liturghic in care se savarsec aceste parastase de obste si este de sigur o dovada a cunostintei ca si noi la randul nostru, mai de vreme sau mai tarziu vom fi si noi intre cei adormiti, si atunci ne vom da seama cat de mult bine ne fac cei care ramasi dupa noi nu ne vor  uita ci vor aduce preotului un pomelnic cu o lumanare la biserica spre pomenire.

         Aceasta este in esenta pomenirea mortilor, o unitate a Bisericii lui Hristos –sa nu-i uitam, sa-i amintim, sa-i pomenim, pentru ca si ei de acolo de sus veghiaza  asupra  noastra.