Sa ne ajute Dumnezeu Tatal..

Din invataturile Sfantului Serafim de Sarov

Asa stau lucrurile,iubitorule de Dumnezeu.Scopul vietii crestine este dobandirea Duhului lui Dumnezeu.Rugaciunea,privegherea,postul,milostenia si celelalte fapte bune,care se fac din iubire pentru Hristos,sunt doar mijloace pentru dobandirea Sfantului Duh.
Sfantul Duh se aseaza singur in sufletul nostru.Insa pentru a se salaslui acolo si a conlocui cu duhul nostru,trebuie ca mai inainte sa ne fi luptat din toate puterile pentru a-L dobandi.Atunci El isi va pregati in sufletul si in trupul nostru locasul Sau,dupa cuvintele nemincinoase ale Domnului:voi salaslui in voi si voi umbla printre voi,Eu va voi fi voua Dumnezeu si voi imi veti fi mie popor (Levitic 26,12).

Domnul cere o inima plina de iubire pentru Dumnezeu si pentru aproapele.Aceasta inima este locul unde El odihneste si apare in plinatatea slavei Sale ceresti.
“Fiule,inima ta da-mi-o mie” (Proverbe 23,26),ne spune Domnul,si El fagaduieste sa ne dea orice cerem.Domnul cere inima noastra,caci inlauntrul ei vrea sa salasluiasca Imparatia Sa.”Aproape este Domnul de toti cei care-L cheama,de toti cei ce intru Adevar Il cheama” (Psalmi 144,18).
Insusi Domnul zice:”Toate-i sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9,23),iar Apostolul Pavel rosteste:”Pe toate le pot intru Hristos,Cel ce ma intareste”(Filipeni 4,13).Domnul spune despre cei care cred in El:”Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu;si mai mari decat acestea va face (Ioan 14,12).Pana acum nimic n-ati cerut in numele Meu;cereti si veti primi,pentru ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 16,24).
Asadar,iubitorule de Dumnezeu,oricate vei cere de la Domnul,toate le vei primi,este de ajuns ca ceea ce ceri sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui,caci si folosul aproapelui este primit de Dumnezeu ca fiind spre slava Lui.De aceea si zice:”Intrucat ati facut unuia dintre acesti foarte mici frati ai Mei,Mie Mi-ati facut”(Matei 25,40).Nu te indoi deloc ca Domnul iti va implini cererile,e de-ajuns,cum am spus,ca acestea sa se faca spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui.
Dar chiar daca vei cere ceva pentru nevoia sau folosul tau personal,Domnul ti-o va implini foarte curand si binevoitor,cu conditia sa-ti fie absolut necesar.Caci Domnul iubeste pe cei ce-L iubesc si este bun cu toti.”Voia celor ce se tem de El o va face si rugaciunea lor o va auzi” (Psalmi 144,19).

(”Un serafim printre oameni” - Sfantul Serafim de Sarov)

Russian Orthodox Chant

http://www.youtube.com/watch?v=jawFHHtqzD8&feature=related

Saint Seraphim of Sarov ( Sfantul Serafim de Sarov )

http://www.youtube.com/watch?v=NUgYNO-Nt84

Extraordinar!
Sa dea Domnul sa avem si noi parte de o asemenea vrednicie!
Doamne ajuta!

“Caci dintre toate lucrurile cel mai ostenitor este sa conduci suflete”
“Au plecat odata copacii padurii sa-si unga peste ei imparat.Si au zis catre vita:vino si imparateste peste noi.Si a zis vita:Lasa-voi eu oare rodul meu cel bun,care-i slavit de Dumnezeu si de oameni,ca sa merg sa stapanesc peste copaci?
De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui,nici maslinul pentru uleiul lui.
Maracinele insa,lemn neroditor si spinos,a primit stapanirea,o stapanire care nu avea nici in ea si nu afla nici in copacii supusi nimic care sa o faca placuta…Caci sau va iesi,zice Scriptura,foc din maracine si va mistui copacii padurii,sau va iesi din copaci si va mistui maracinele.
Asa si intre oameni odata ce s-au facut invoieli nefolositoare,neaparat va urma o primejdie,atat pentru cei ce s-au supus unui invatator neancercat,cat si pentru cei ce au primit stapanirea in urma neatentiei ucenicilor.
De fapt neiscusinta invatatorului pierde pe invatacei.Iar negrija invataceilor aduce primejdie invatatorului, mai ales cand la nestiinta aceluia se adauga trandavia lor.
Caci nici invatatorul nu trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la indreptarea supusilor,nici invataceii nu trebuie sa treaca cu vederea ceva din poruncile si sfaturile invatatorului…
Daca prin urmare,cel ce lupta cu patimile are lipsa de atat de mare stiinta si experienta,sa se gandeasca cei ce primesc sa conduca pe altii,de cata cunostinta au ei trebuinta,ca sa calauzeasca cu intelepciune si pe cei supusi la cununa chemarii de sus si sa-i invete limpede toate celeale luptei;ca acestia sa nu inchipuiasca numai iconomia luptei,lovind cu mainile in aer,ci si in lupta insasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte,ca sa nu bata cu pumnii aerul in desert,ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul insusi. Caci acest razboi este mai greu decat lupta atletilor.Acolo cad trupuri de-ale atletilor,care pot sa se ridice.Dar aici cad suflete,care odata rasturnate cu greu mai pot fi ridicate.”
Iar invataceii trebuie “sa se fi lepadat in asa fel de ei insisi si de voile lor,incat sa nu se mai deosebeasca intru nimic de trupul neinsufletit,sau de materia supusa mesterului;ca precum sufletul lucreaza in trup ceea ce vrea,trupul nefacand nimic impotriva,si precum mesterul isi arata mestesugul sau in materie,nefiind impiedicat intru nimic de ea de la scopul sau,asa invatatorul sa lucreze in invatacei stiinta virtutii,fiind-i cu totul ascultatori si neampotrivindu-i-se intru nimic.(Nil Ascetul)
Cum sa nu asculti cand Iisus Hristos ne-a dat El insusi pilda ascultarii?
Cum sa nu asculti cand duhovnicul ne da nu numai iertarea pacatelor dar ne intareste in a nu mai pacatui?
Cum sa nu asculti cand duhovnicul iti spune ca mergeti impreuna pe aceasta cale,cand vezi ca te incurajaza ,ca iti conduce pasii cu multa grija si ca incercarile tale nu-i sunt indiferente?
Cum sa nu asculti cand duhovnicul nostru este omul care ne cunoaste cel mai bine,mai bine chiar de cat ne cunoastem noi?
Prin duhovnicul nostru Dumnezeu va gasi mijlocul prin care sa ne descopere adevarul si vointa Sa.

Draga Dana,
Parerea mea e ca sunt pur si simplu fenomene care se intampla si trebuiesc aratate…
De ce se arata la televizor si in ziare mai mult fapte negative si exemple negative….?
S-a postat un mesaj extraordinar de benefic pentru sufletele care iubesc pe Bunul Dumnezeu.. Nu sunt fantasme, sunt realitati care trebuie sa ne dea semnale de trezire, si ne spun sa ne ingrijim nu numai de cursul obisnuit al unei vieti trupesti, dar si de viata duhovniceasca care ramane vesnica…
cu drag,
Doamne Ajuta

“Decat o viata moarta, mai bine o moarte vie! “(Vasile Alecsandri)

Mare-i Dumnezeu!
“Credinţa în Hristos e raiul cel nou. De aceea El a preştiut înainte de zidirea lumii pe toţi cei care au crezut şi vor crede în El, pe care i-a şi chemat şi nu încetează să-i cheme până la sfârşitul lumii, şi i-a preamărit şi îi va preamări. Dar şi aceştia trebuie să păzească până la sfârşit poruncile Lui! În mijlocul acestui rai, Hristos a aşezat pocăinţa, pentru ca aceia care din trândăvie cad din viaţa veşnică, să se reîntoarcă iarăşi la aceasta.” (Sfântul Simeon Noul Teolog) Doamne ajuta!

DE LUAT AMINTE!

“Daca imi este dat sa folosesc o combinatie de termeni noi si vechi asi invita pe toti la un post de gandire, post in care sa nu mai gandim complex, ci sa acceptam sa primim mesajul simplu, sa receptam fara sa cautam sa dezvoltam ceea ce am primit.”

am punctat ce a mentionat….pt ca mintea omului tinde uneori sa gandeasca prea mult …in loc sa se bucure simplu!

stimate Pr. T, am citit cu entuziasm cuvintele scrise de dumneavoastra, dar tin sa mentionez cateva mici detalii pe care nu le-am putut intelege cu mintea mea de pacatos: in primele randuri ati scris “Dana, daca ai vazut cu ochii si nu crezi cum vei crede cand nu vezi?” - acest citat m-a facut sa ma intreb ce a vazut Dana cu ochii ei, in afara de o filmare de pe un telefon mobil, care poate fi inselatoare sau contrafacuta?

A doua intrebare pe care am ridicat-o in nestiinta mea este de ce avem dreptul la o opinie, dar daca opinia noastra este in contradictie cu opinia altora, sau mai bine spus, cu opinia majoritatii, trebuie sa o tinem pentru noi? In caz ca nu ma insel, in putine locuri pe glob inca mai este negat dreptul de exprimare libera.

Iar ultima mea nelamurire, si imi cer iertare cititorilor: la sfarsitul celor scrise, va autocaracterizati, printr-o modestie fara limite, ca fiind “Cel mai mic intre preoti si cel mai mare intre pacatosi”; nu neg ca asta ar fi adevarul, dar stau sa ma intreb daca cel mai mare pacatos si cel mai mic dintre preoti ar fi indreptatit, bisericeste vorbind, sa dea un altuia in cap pentru parerea pe care incearca sa o transmita. Si deci, aceasta modestie si umilitate sunt autentice, sau doar o masca a ipocriziei?

bv nicolae! ai mare dreptate cu privire la ceea c ai spus….dk era ,,intelept ca sarpele si bland ca porumbelul,, spunea asa cum a spus o adevarata crestina veronica…cea de mai sus-
,,Sa dea Domnul sa avem si noi parte de o asemenea vrednicie!,, si app imi resustin ideea’-…aceia care au încredere în maica noastrã Biserica n-au nevoie de dovezi în plus!