Frumoasa si inspirata alegere.Ca dealtfel, toate celelalte postari ale Teodorei.
Cuvantul e unul singur:ortodoxia se traieste.
Iar Teodoramonica nu numai ca o traieste din plin,ci o si propovaduieste.Cinste ei!

Insa atmosfera din timpul slujbei este de neegalat…

Minunat!

Doamne Ajuta, Tine-ne ochii mintii si a sufletului deschisi, si Miluieste ne pe toti!
cu drag

Multumesc, Teodora, minunat si sugestiv!
E placut sa stii ca printre noi se afla fiinte dragi care prin darul Lui Dumnezeu ne incinta ochii si ne hranesc sufletul ……. multumesc tuturor!
Minunat este Dumnezeul nostru si mult milostiv!
Atit de mare este milostivirea Dumnezeului nostru pentru noi oamenii incit mintea noastra nu poate sa cuprinda si sa inteleaga!
Doamne Dumnezeul meu, indura-te de noi pacatosii, dintre care cea dintii sunt eu!
Doamne ajuta!

Starea de nepatimire este acea stare de pace a sufletului de care au parte cei ce s-au curatat total de patimi,inlocuindu-le pe acestea cu virtutile.
Sfintii Parinti,vorbind despre nepatimire, spun ca :”Nepatimirea nu inseamna a nu mai simti patimile,ci a nu le mai primi”;”Nepatimirea nu inseamna a nu fi razboiti de draci,ci,razboiti fiind de ei sa ramanem nebiruiti”.

Facand o paralela a rugaciunii Sf.Efrem Sirul cu rugaciunea Tatal Nostru,Pr.Savatie ne arata calea sigura spre desavarsire-tinta,scopul vietii crestine:dobandirea smereniei ca stare de libertate interioara,de eliberare de patimi,pentru a deveni astfel fii ai lui Dumnezeu,ai Tatalui caruia ne adresam cu rugaciunea primita de la Hristos.

Spune Pr.Savatie:
“Rugaciunea Sfantului Efrem este pentru oamenii inca neliberi, asa ca mine, asa ca, poate, multi din aceasta sala. Eu as vrea ca toti sa fie liberi. Este pentru oamenii care inca nu s-au eliberat de patimi, de pacat. Ea, daca vreti, este o varianta a rugaciunii domnesti, a rugaciunii Tatal nostru, pentru cei care inca n-au fost infiati. Rugaciunea Tatal nostru, a dat-o Hristos celor infiati de El. Dar atata vreme cat nu suntem infiati, nu-L putem numi pe Dumnezeu, Tata. Atata vreme cat ne aflam in pacat, cat suntem robiti de patimile noastre, patimile si pacatele noastre sunt “tatal” nostru si aceluia ii spunem “tata”. Dar lui Dumnezeu nu-i putem spune Tata. Este cutremurator.”

Dar,mai afirma parintele:
“…Duhul Sfant pune in inimile noastre treptele necesare pe care trebuie sa le parcurga sufletul pana la eliberare. Inca nu este libertate in rugaciunea Sfantului Efrem, dar ea ne elibereaza”.

Iar eliberarea vine tocmai din pasul facut pe “prima treapta a drumului spre adevar,spre libertate “care este smerenia.

Smerenia este o stare de umilinta pe care o dobandim fie prin proprie vointa (lucru destul de greu - calea monahilor),fie prin insasi lectiile de viata pe care le primim cu totii.Pentru multi dintre noi sunt necesare destule astfel de lectii din care sa putem invata ce este smerenia,sa putem pastra acesta stare in suflet.Si eu fac parte din aceasta categorie.
Atunci cand idealul se prabusesc,cand viitorul se indeparteaza si devine o necunoscuta,cand nu-ti mai ramane decat prezentul care doare,atunci incepi sa te intrebi unde ai gresit si cat de ireparabila este greseala.
Firea omeneasca in mandria ei crede ca poate controla multe;fara sa constientizeze se inchina idolilor:stare materiala cat mai buna,dezvoltarea carierei;ego-ul se mareste si-mi arata propria valoare.Posed destule cunostinte,valoarea imi este recunoscuta dpdv profesional.Parerea mea conteaza intotdeauna…..
“Pe cine iubesc,Eu cert si pedepsesc….”
Trebuie sa ajungi la capatul puterilor,uneori la capat de drum ca sa te poti lasa in mainile Domnului cu totul.
Abia atunci incerci iadul deznadejdii.Cazi,te ridici,speri.Cand sperantele devin realitate,vezi viata altfel-simti mila,ajutorul Domnului.Atunci te smeresti,tocmai ai aflat ca nu poti face nimic fara El.Atunci esti cu adevarat liber.
Indata ce parasesti acesta stare,intri din nou in vartejul vietii,al grijilor;incep cosmarurile.
“Adu-ti aminte de unde ai cazut….”
Te intorci si cauti binele pe care l-ai pierdut din nechibzuinta.Te caiesti,te rogi,plangi…
Cand toate aceste simtaminte vin din adancul sufletului,Domnul te vede,te aude si nu te lasa fara de ajutor.Dar mai intai de toate trebuie sa afli ca smerenia insasi aduce linistea si pacea sufletului.
Acesta este iadul smereniei.Pentru mine.

Iar rugaciunea Sf.Efrem Sirul imbina cererile cele de trebuinta sufletului cu metania si inchinaciunea,adica recunoasterea nu numai a pacatelor noastre si a starii de neputinta,ci si a supunerii noastre in fata vointei lui Dumnezeu.
Un post usor,cu pace,tuturor!