21
Mar

Ne vorbeste Parintele Cleopa despre Sf. Cruce

   Posted by: admin   in Uncategorized

Cuvantul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.


De cate ori auziti cuvantul ” Cruce “, sa nu intelegeti ca sectarii cei nebuni, ca baptistii, adventistii, evanghelistii, penticostalii, nazarinenii, pocaitii, seceratorii, tudoristii, martorii lui Iehova si toti ceilalti sectari, care bantuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea si care vatama tarina lui Dumnezeu-Cuvantul.
Sa nu ganditi despre Sfanta Cruce ca ei, ci asa sa intelegeti si sa tineti minte ca, cuvantul ” Cruce ” are indoita putere si taina. Indoita este Crucea, indoite sunt intelesurile Crucii.
Sa intelegeti despre Sfanta Cruce nu asa ca cei scurti la minte si neintelepti, care nu vor sa se inchine mantuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfantul Apostol Pavel.
Lasa-i sa huleasca pentru ca i-a intunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai intai, adica unde sta creierul mare, ca sa nu creada. Le-a pus pecetea pe mana dreapta, ca sa nu o ridice la frunte si sa faca semnul cel mantuitor al preacinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos.
Deci sa stiti ca indoit este omul, indoita este si Sfanta Cruce. Nu vezi la om un ipostas in doua firi ? O parte se vede, adica trupul, una nu se vede, adica sufletul, pentru ca este de natura nevazuta. Asa si Crucea sa o intelegem.
Una este Crucea materiala, vazuta, si alta cea tainica, mistica si nevazuta, pe care o purtam in inima noastra. In Sfanta Evanghelie auzim zicand asa : Si statea langa crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.
Auzi ? Stateau langa crucea Lui. Deci, intelege ca a sta langa crucea Lui, nu inseamna a sta langa crucea spirituala, ci langa una materiala. Crucea de lemn a lui Hristos, langa care statea Maica Domnului, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.
Cand veti auzi : Pogoara-Te de pe Cruce, se intelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era rastignit. Si cand veti auzi : Si L-au dus si L-au scos afara din cetate, ducandu-si Crucea Lui pana la locul Capatanii, ce se cheama pe evreieste Golgota, Intelegem crucea materiala. Pe aceasta o purta Mantuitorul in spate.
Si cand veti auzi ca s-au dus evreii la Pilat si l-au rugat : ” Ne rugam tie, zdrobeste fluierele picioarelor celor rastigniti, ca sa-i dam jos de pe cruce, sa nu-i apuce ziua sambetei “, ca mare era ziua sambetei aceleia la iudei. Si aici intelegem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituala.
Iar cand veti auzi in Sfanta Evanghelie pe Hristos, zicand : Cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine, sa nu intelegeti crucea cea de lemn, ci crucea spiritulal, nevazuta.
Deci, bagati de seama, ca Hristos indoita cruce a purtat. Una in suflet : suferinta, rabdarea, usturimea, durerea, rusinea, scuiparile, mahnirile si intristarea; si toate cate le ducea in suflet formau crucea cea spirituala a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Sai si S-a rastignit de bunavoie pe ea, pentru mantuirea lumii.
Si Sfantul Apostol Pavel a purtat doua cruci : Mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a dus si cealalta cruce, cum singur spune : In batai, in suferinte, in posturi, in friguri, in primejdii de la neamuri, in primejdii pe mare, in primejdii pe uscat, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la fratii cei mincinosi.
Deci sa stiti, cand va ataca sectarii pentru Sfanta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferintelor, nu si pe cea materiala. Noi o luam si pe cea dintai, ca asa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn in spate si o cruce a suferintelor in sufletul Sau, pana la moarte si moarte pe cruce.
Crucea, este biruinta, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului si ale mortii. Deci vai si amar si blestemat si de trei ori blestemat este acela care nu se inchina cinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos !
Indoit este omul, si indoita cruce trebuie sa poarte, cum arata Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Chiril al Ierusalimului, care zice :
” O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului.
Asadar, ne-am adus aminte mai intai de simbolurile crucii, apoi de indoita cruce - cea materiala si cea spirituala.

Arhim. Ilie Cleopa - Predică despre Sfânta Cruce

This entry was posted on Saturday, March 21st, 2009 at 9:51 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

7 comments so far

Simona
 1 

“LAUDATI PE DOMNUL ÎNTRU CELE ÎNALTE”

Îngeri si popoare
În cântari sa salte
Soare, luna, stele
Domnului cântati
Cinste si marire
Numai Lui sa-I dati
Caci pe-acestea toate
Domnul Le-a creat
Si loc fiecaruia
În spatiu, Le-a dat
Si a pus pounca pt fiecare
În a sa orbita sa-si faca miscare
Balauri, jivine, prapastii adânci
Câmpuri înverzite, cu plesuve stânci,
Pesti, innotatoare, salbatice fiare,
Împarati puternici, drepti judecatori
Popoarele toate si orice muritor,
Tineri si fecioare mult nevinovate,
Batrâni cu plesuva anilor în spate,
Toate laolalta, toate Domnului cantati
Cinste si marire, numai Lui sa-I dati!

- Sf Cruce…face parte din atributele salvarii noastre omenesti…..trist ca a trebuit sa fie o jertfa nevinovata pe cruce…..trist…..dar adevarat.

Doamne Ajuta si Iisuse iarta-ne ca te-am rastignit cu pacatele noastre…..

March 23rd, 2009 at 4:43 pm
carmen
 2 

De curand am citit un articol despre semnificatia duminicilor din postul mare,asa cum sunt ele randuite de catre Sfintii Parinti si Biserica.

“Postul Mare întruchipează viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, mai exact, ultimii trei ani şi jumătate ai activităţii Lui mesianice pe pământ. Această perioadă a postului se aseamănă cu o călătorie, sau un pelerinaj duhovnicesc, având şi cale netedă, şi urcuş cu multă osteneală. În vederea unei bune pregătiri a noastre pentru a face acest pelerinaj duhovnicesc şi pentru a ajunge la ţinta urcuşului nostru, Sf. Părinţi şi marii dascăli - inspiraţi de Duhul Sfânt - au rânduit ca fiecare Duminică din această perioadă să-si aibă semnificaţia ei deosebită, spre folosul tuturor.

3. A treia Duminică este închinată Sfintei Cruci. Aceasta a fost aşezată în mijlocul postului, precum pomul vieţii a fost aşezat în mijlocul Raiului ”din carele mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam” (Fericirile, Duminica Glasului 7). Se face pomenirea Sfintei Cruci spre îmbărbătare şi aducere aminte a ţintei noastre. Duminica aceasta reprezintă popasul de odihnă al pelerinajului duhovnicesc înaintea urcuşului spre Înviere. Ne închinăm ei, cinstind pe Hristos, care de bună voie, pironindu-se pe cruce a ridicat păcatele întregii omeniri: ”Să ne apropiem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel prea sfânt cu laude, pe care Hristos răstignindu-se a mântuit lumea ca un milostiv” (Canonul Sf. Cruci, Cântarea a 5-a)

Astfel ne aminteşte şi bucuria pentru care ne ostenim postind atât de mâncare cât şi de păcate. Ne odihnim puţin şi ne închinăm Sfintei Cruce: ”Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim” (Canonul Sf. Cruci). Prin puterea ei cerem să fim părăsiţi de toate ispitele, ca să putem parcurge cu bine până la sfârşit calea postului. Urcuşul abia acum începe.”

articol complet : http://www.curierulortodox.info/

“Inchinare cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci

Această sărbătoare a fost aşezată în săptămâna de mijloc a Postului mare, din următoarele motive: Sfântul Post de patruzeci de zile se aseamănă cu Izvorul cel din Mera, din cauza asprimii şi lipsei de trai îmbelşugat ce ne face postul: după cum dumnezeiescul Moise, când a băgat lemnul în mijlocul izvorului, l-a îndulcit, tot aşa şi Dumnezeu, Care ne trece prin Marea Roşie cea spirituală şi ne scoate de la nevăzutul Faraon, prin lemnul cel de viaţă făcător al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, îndulceşte greutatea postului celui de patruzeci de zile şi ne mângâie pe noi, cei care trăim ca în pustie, până ce ne va duce, prin învierea Lui, la Ierusalimul cel spiritual.”

sursa : http://www.curierulortodox.info/

frumoasa si plina de liniste si bucurie tainica este ortodoxia…

“Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. ”
( Fericitul Augustin)

March 23rd, 2009 at 8:16 pm
ella vasilescu
 3 

Iisus Hristos,Domnul,cel fara de pacat a rabdat rusinea si chinul crucii alaturi de hotii rastigniti langa el din iubire nemarginita fata de oameni.
Crucea ere o metoda de a pedepsi pe cei vinovati iar Domnul nostru Iisus Hristos a fost rastignit nu singur ci alaturi de hoti. Nu cred ca asta este o intamplare ci cred ca este o lectie de smerenie si de invatatura a faptului ca prin pocainta si credinta suntem iertati.
Iisus Hristos si-a asumat toata vinovatia,tot pacatul neamului omenesc si smerit,iubitor s-a suit pe cruce El cel fara de pacat si a suferit ca sa stearga pacatele si sa ia suferinta oamenilor.
Cata iubire trebuie sa aiba Domnul nostru Iisus Hristos ca sa se coboare si sa se rastigneasca pentru noi oamenii.
Si noi cunoastem iubirea;iubirea de familie,iubirea de aproapele,IUBIREA de Dumnezeu,dar imi inchipui ce palida si putina trebuie sa fie iubirea noastra fata de iubirea Domnului nostru Iisus Hristos fata de oameni.
Suferinta Domnului nostru Iisus Hristos a fost groaznica dar cuvantul mi se pare mic si nu cred ca exista un cuvant care sa o descrie cu adevarat, poate doar:DESAVARSITA,ca tot ce a facut Domnul nostru Iisus Hristos.
A fost ceva serios facut la modul cel mai serios fara nimic superficial,cu daruire si iubire cum nu se poate inchipui.

Dar a fost mai mult de atat,a fost…INVIEREA

“Facandu-ne semnul crucii ne silim sa intiparim in noi pe Hristos care ne spala cu sangele Lui,cu durerea Lui pentru noi.Facandu-ne semnul crucii pomenim nu numai pe Fiul-Cel ce s-a rastignit pentru noi ci si pe Sfanta Treime, din a carei iubire pentru noi se explica iubirea Fiului Cel intrupat si rastignit pentru noi.Atat prin jertfa lui Hristos cat si din pomenirea Sfintei Treimi invatam ca din iubirea lor vine mantuirea noastra si aceasta iubire trebuie s-o imitam si noi din partea lor ca sa ne mantuim cu adevarat. toate acestea le neaga cei ce refuza crucea.Refuzand semnul crucii,acestia nu numai ca nu dau nici o importanta sangelui lui Hristos pentru curatirea pacatelor noastre,ci se feresc si sa recunoasca pe Domnul Hristos, ca Hristos deci ca Fiul lui Dumnezeu si deci pe Dumnezeu ca Treime”-Pr.prof.dr.Dumitru Staniloaie

“La ziua judecatii ne intreaba Dumnezeu:ce asemanare avem cu Iisus?Si noi numai in cruce ne putem asemana cu Iisus.Nu ne putem asemana nici in intelepciune,nici in putere,deci numai in cruce.”-Arsenie Boca

Ajuta-ma Doamne sa-mi duc crucea caci singura nu voi putea!

March 24th, 2009 at 12:33 pm
Veronica
 4 

” Mintuieste Doamne poporul Tau,
Si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini,
Asupra celui potrivnic daruieste,
Si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”

Sfinta cruce este biruinta asupra raului, este mintuirea noastra prin Domnul nostru Iisus Hristos - Minunat esti Doamne Dumnezeul nostru!

“El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare”, spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească, la capitolul 2, vers 24. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea ca puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cum mărturiseşte Sf. Pavel, “când sunt slab, atunci sunt tare”. (2 Cor. 12)

Pe de o parte, crucea descoperă starea de păcat a lumii şi responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a veacului nostru şi, pe de altă parte este provocarea lui Dumnezeu contra concepţiei fataliste a răului şi a morţii, căci ea constituie cursa în care Mântuitorul a prins pe stăpânitorul lumii acesteia. Pe de altă parte, crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.(Paragraf construit pe datele din Dicţionar de Teologie Ortodoxă de Preot prof. Ion Bria, B.O.R. 1994)

Domnului sa ne rugam, Doamne miluieste!
Doamne ajuta!

March 24th, 2009 at 2:57 pm
carmen
 5 

Cred ca puterea de care avem nevoie pentru a ne duce crucea,sta in iubirea neconditionata;in iubire si prin iubire se afla inceputul,intruparea,calea spre desavarsire,biruinta asupra mortii.Iubirea ca daruire si jertfa de sine,ca sens al vietii,fara de care existenta insasi isi pierde rostul.

March 24th, 2009 at 3:52 pm
carmen
 6 

“Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea crucii de pomul cunoaşterii din rai.

La moartea lui Adam, fiii săi au hotărît să-i facă sicriul din pomul care semnificase păcatul neascultării protopărinţilor noştri. Copacul uriaş a fost tăiat. Sicriul lui Adam a consumat o parte infimă din lemn. Tot ce a rămas a fost păstrat ca un semn al amintirii păcatului şi a promisiunii răscumpărării noastre.

Când Noe a primit poruncă să construiască arca – simbolul mântuirii noastre, Biserica – el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindcă era legat de promisiunea salvării. Corabia l-a purtat pe el şi familia lui şi toate animalele aduse în corabie după porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus părţi din lemnul corabiei până în ţara sfântă. Oamenii au văzut lemnul care era dintr-o esenţă necunoscută şi foarte tare.
Un dulgher a luat a luat tot ce a găsit din copacul respectiv şi a cioplit o masă mare şi grea, care s-a moştenit din generaţie în generaţie, până în vremea lui Iisus. După ce, prin intrigile şi acuzaţiile evreieşti, Mântuitorul a fost condamnat la moartea pe cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher si-a adus aminte de lemnul special moştenit de la strămoşi şi a făcut din masă o cruce mare şi grea pe care a oferit-o spre crucificarea acelui înşelător şi răzvrătit pe care sinedriul Îl condamnase la moarte, cerând apoi confirmarea sentinţei lor de la procuratorul roman Pilat. Astfel a murit Iisus pe crucea făcută din lemnul păcatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispăşirii păcatelor omenirii prezente atunci şi cea viitoare, până la Judecata Finală.

Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populara l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de păcatul adamic şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare. ”

articol complet “Sfanta Cruce - legenda si istorie” :
http://209.85.129.132/search?q=cache:Tzc9Gy5oupQJ:www.romfest.org/rost/oct2004/crucea.shtml+puterea+de+a+duce+crucea&cd=29&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

March 24th, 2009 at 4:01 pm
 7 

Foarte frumos!

March 27th, 2009 at 10:31 am

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment