“Cel ce are conştiinţa curată - chiar de ar fi îmbrăcat sărăcăcios, chiar de s-ar lupta cu foamea zilnic - va fi cu siguranţă mai voios decât cei ce se desfată mult, precum şi cel ce are o conştiinţă pătată şi rea, chiar de ar fi înconjurat de toate bogăţiile lumii, totuşi este mai de plâns decât toţi. De aceea Pavel, deşi trăia veşnic în foame şi lipsuri, deşi era necăjit şi amărât în fiecare zi, totuşi era vesel şi se desfată duhovniceşte mai mult decât împăratul de atunci. Ahab fiind rege, şi bucurându-se de plăcerile vieţii, ofta şi era nemulţumit fiindcă săvârşise acel păcat, şi faţa lui era tristă şi înainte de păcat, şi după săvârşirea păcatului.
Deci, dacă vrem să ne bucurăm de adevărata mulţumire, să fugim, mai întâi de toate, de răutate şi viclenie. Să căutăm să facem fapte bune, fiindcă altfel nu e cu putinţă a ne împărtăşi de aceasta, chiar de am urca până pe tronul împărătesc. De aceea şi zicea Pavel: „Iar roada duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5, 22). Acest fruct să-l creştem şi să-l păstrăm noi, pentru ca şi aici să ne bucurăm de veselia şi mulţumirea sufletească, şi, în acelaşi timp, să ne învrednicim de împărăţia viitoare, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care şi cu Care se cuvine slava şi cinstirea Tatălui şi Duhului Sfânt, în vecii vecilor. Amin.”-Ioan Gura de Aur

Sa facem dar fapte bune in post macar si ne vor umple sufletul de bucurie.Nu este bucurie mai mare decat sa vezi stralucirea din ochii unei mame care strange in brate lucrusoarele capatate pe care le va duce acasa copiilor ei.Nu este bucurie mai mare decat sa vezi stralucirea din ochii unui copil care strange in brate o jucarie pe care mama si tata nu aveau niciodata bani sa o cumpere.
Veti primi in schimb ceva nepretuit-DRAGOSTEA
Si ce poate fi mai frumos decat ce spune Apostolul Pavel despre DRAGOSTE

Dragostea si bunurile ei.
1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dragostea si bunurile ei.
1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Cel ce are conştiinţa curată - chiar de ar fi îmbrăcat sărăcăcios, chiar de s-ar lupta cu foamea zilnic - va fi cu siguranţă mai voios decât cei ce se desfată mult, precum şi cel ce are o conştiinţă pătată şi rea, chiar de ar fi înconjurat de toate bogăţiile lumii, totuşi este mai de plâns decât toţi. De aceea Pavel, deşi trăia veşnic în foame şi lipsuri, deşi era necăjit şi amărât în fiecare zi, totuşi era vesel şi se desfată duhovniceşte mai mult decât împăratul de atunci. Ahab fiind rege, şi bucurându-se de plăcerile vieţii, ofta şi era nemulţumit fiindcă săvârşise acel păcat, şi faţa lui era tristă şi înainte de păcat, şi după săvârşirea păcatului.
Deci, dacă vrem să ne bucurăm de adevărata mulţumire, să fugim, mai întâi de toate, de răutate şi viclenie. Să căutăm să facem fapte bune, fiindcă altfel nu e cu putinţă a ne împărtăşi de aceasta, chiar de am urca până pe tronul împărătesc. De aceea şi zicea Pavel: „Iar roada duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5, 22). Acest fruct să-l creştem şi să-l păstrăm noi, pentru ca şi aici să ne bucurăm de veselia şi mulţumirea sufletească, şi, în acelaşi timp, să ne învrednicim de împărăţia viitoare, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care şi cu Care se cuvine slava şi cinstirea Tatălui şi Duhului Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Mari marturisitori ai Cuvintului Lui Dumnezeu!
Sf Apostol Petru detinatorul “Cheilor Imparatiei Cerurilor” împărăţia darului, sau Biserica, care Mîntuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinţei şi a mărturisirii lui Petru, marturisire fara sovaire a Lui Dumnezeu ” Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. XVI 13-16). Prin urmare, cînd Mîntuitorul i-a dat Sf. Ap. Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor: “şi orice vei lega pe pămînt va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat şi în ceruri” (Mt. XVI, 19). Doar după învierea Sa, El a dat această putere atît Sf. Apostoli cît şi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi. Arătîndu-se ucenicilor săi după înviere, El a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfînt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (In. XX, 22-23).
Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. II, 20) leagă şi dezleagă; să se înfricoşeze deci şi cei legaţi şi cei dezlegaţi; cei dezlegaţi să nu cadă iar sub aceeaşi osîndă, iar cei legaţi să nu rămînă în aceiaşi stare pentru totdeauna, avînd în vedere, că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare”.
Sfintul Apostol Pavel mare marturisitor al Cuvintului Lui Dumnezeu iar cuvintul lui era ca sabia! “Căci cuvîntul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. IX, 12).
Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. IX, 1) marele Apostol după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovniceşti, şi-a dedicat toată viaţa sa la predicarea cuvîntului lui Dumnezeu, cu scopul de-a aduce la picioarele lui Hristos cît mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos; Pe unii îi învăţa cu cuvîntul, pe alţii îi îndruma în scris, prin epistole.
Trebuie să avem în vedere, că acest înfocat slujitor a lui Hristos, care neîncetat zi şi noapte lucra cu sabia cuvîntului lui Dumnezeu (Fapt. XX, 27-31), care şi altora a poruncit să se înarmeze cu aceasta, numai el dintre toţi Sfinţii Apostoli, fiind scutit, ca cetăţean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. XVI, 37-39; XXII, 25-29) şi-a sfîrşit viaţa pămîntească tot prin sabie.
Deci, văzînd pe Sf. Ap. Pavel ţinînd în mînă sabia, ceea ce înseamnă cuvîntul lui Dumnezeu, noi mai întîi trebuie să ne amintim şi să slăvim slujirea lui înfocată la răspîndirea credinţei creştine, care n-a incetat niciodata …

“Cei ce sunteti intre Apostoli mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.”
Doamne ajuta!

Va multumesc,Parinte,pentru tot ceea ce am aflat.
Am insa o intrebare referitoare la psalmi si la citirea lor.
Sunt unele invataturi care recomanda citirea psalmilor cu oarecare moderatie,in caz contrar putand deveni subiectul unor “experiente tari”.
Personal,am refuzat sa cred asa ceva,iar in noptile in care ma simteam linistita-din nou incep sa ma trezesc noaptea in jurul orei 2,indiferent de ora la care ma culc,ma trezesc cu gandul de rugaciune,stiu ca trebuie mai multa rugaciune-citeam mai multi psalmi odata,pana cand simteam ca trebuie sa ma opresc.Nu mica mi-a fost mirarea cand,in prima seara,convinsa fiind ca spun cuvintele de incheiere a rugaciunilor,m-am trezit recitand,fara voia mea,un alt psalm.Nu pot descrie sentimentul de liniste si bucurie pe care il traiesc de fiecare data cand citesc psalmi;este altceva.
Insa evenimentele din viata mea par ca se precipita intr-un sens nedorit:incordare a relatiilor,suspiciuni nefondate,acuze fara o baza reala;totul converge spre un final al ambitiilor care nu aduce niciodata nimic bun.Dar poate ca asa trebuie sa fie.
Nu este nimic nou pentru mine,pentru ca odata ce m-am intors Acasa,la ortodoxie,viata mea s-a schimbat cu totul si nu in sensul bun al cuvantului.Lupta cu gandurile mi se pare a fi destul de greu de depasit,dar nu imposibil.
Credeti oare ca citind mai multi psalmi odata,ma expun de bunavoie “ispitirilor”sau este doar o simpla coincidenta?

R: Psalmii sunt cunoscuti ca fiind printre cele mai puternice rugaciuni…si asemenea antibioticelor nu trebuie folositi fara indicatii de la duhovnic!
O catisma, doua sau trei pe zi nu sunt o problema….insa pentru un program mai intens de citire a psalmilor va recomand sa vb cu duhovnicul.
Pr Teofil

Spun Parintii ca postul nu este o virtute, ci un mijloc pentru dobindirea virtutilor. Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem postul astfel incit sa dobindim roade duhovnicesti, pentru ca osteneala noastra sa nu fie in zadar.

Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu conduce pe oameni catre desavarsire pe doua cai,si anume:
* o cale pozitiva-pe care Parintii o numesc si providenta-calea ratiunii,a intelepciunii,a starii de bine,a lucrurilor frumoase,a glasului constiintei de care ascultam;
* o cale negativa-numita si judecata-care cuprinde diverse pedepse,boli,privatiuni-cu scopul de a ne apropia si de a-L cauta mai mult pe Dumnezeu;este o cale pe care suntem practic impinsi inainte,fortati sa il cautam pe Dumnezeu.

Dar ele nu sunt cai diferite,separate,ci se impletesc,se completeaza una pe alta.
In timp ce providenta ne arata lucrurile bune,starea de bine,judecata ne obliga sa cautam sa vedem greselile noastre,sa ne indreptam.

“Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri”.

dardindar: Merita sa luptam pentru fiecare viata pe care Dumnezeu o trimite pe pamant

RUGACIUNEA SF.DIMITRIE AL ROSTOVULUI:Vino Lumina mea si lumineaza-mi intunericul;vino Viata mea si inviaza-ma din morti;vino Vindecatorul meu si vindeca-mi ranile;vino Flacara ai iubirii cerestii,si arde spinii pacatelor mele ,inflacarandu-mi inima cu flacara iubirii Tale;vino Stapanul meu si sezi pe tronul inimii mele si stapaneste acolo fiindca doar tu esti Stapanul si Domnul meu.Amin

A fost data Sfantului Serafim de Sarov de insasi Maica Domnului aceasta pravila ,care consta in rostirea de 150 de ori a rugaciunii NASCATOARE DE DUMNEZEU,de 15 ori TATAL NOSTRU,DE 15 ori USA MILOSTIVIRII.Tot parintele Serafim Badila mi-a spus de aceasta rugacine.Sa ne ajute Maicuta Domnului!

AM UITAT SA SCRIU SI STIHULPREA SFANTA TREIME IMPUTERNICESTE-MA!VA ROG SA MA IERTATI