Vedem zilele acestea pe toate străzile şi la toate posturile de televiziune diverse obiceiuri tradiţionale asociate sărbătorilor de iarnă, dar ne atrag atenţia în special cele legate de întâmpinarea anului nou.

Tineri, copii şi maturi deghizaţi în personaje antropomorfe , cu măşti hidoase şi multă gălăgie încearcă să ne convingă că anul ce va veni va fi unul mult mai curat şi mai plin de realizări, deoarece ei sperie duhurile rele şi nu vom mai avea de-a face cu ele în anul următor. Oare chiar aşa să fie?

Etnologii preocupaţi de originea acestor obiceiuri găsesc explicaţii savante despre vechimea şi mesajul pe care îl transmit artiştii populari, dar nu prea sunt atenţi şi la legatura cu religia creştină pe care noi o avem.

Un canon apostolic interzice creştinilor să profeseze meserii contrare moralei creştine, iar actorii sunt văzuţi ca breasla cea mai puţin compatibilă cu statutul de creştin, pentru că sunt nevoiţi să joace roluri potrivnice învăţăturii Mântuitorului şi mai ales se expun inconştient  în a urma comportamentul personajului interpretat chiar şi-n viaţa de zi cu zi.

În acest sens ne dam seama cât de periculos poate fi pentru un tânăr să joace , fie şi pentru o zi, rolul unui personaj malefic, hidos, demonic – aşa cum sunt reprezentate măştile purtate la obiceiurile de anul nou.

În nici un caz nu va fugi răul sau demonul din faţa unui astfel de personaj, ci mai mult cred că se va simţi familiar şi se va instala confortabil în sufletul “bietului actor”.

Spun sfinţii părinţi că ” nu trebuie cu diavolul nici măcar să glumeşti”!

Înţelegem ce risc îşi asumă tinerii noştri când merg în spirit de glumă şi se deghizează în  diverse personaje ciudate, pentru a participa la serbările sfârşitului de an.

Pe lângă provocarea pe care o lansează demonilor mai deschid o “cutie a pandorei” şi anume : se obişnuiesc să fie cu mai multe feţe!!!

Atenţie deci iubiţi părinţi… nu vă expuneţi copii de dragul unor obiceiuri păgâneşti ( numite fals = tradiţionale) ci mai degrab învăţaţi-i să poarte cu respect şi demnitate chipul divin pe care l-au primit de la Ziditor!

Arhim. Teofil

This entry was posted on Sunday, December 28th, 2008 at 11:34 pm and is filed under Cuvinte duhovnicesti. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.