În săptămâna a cincea a Postului Mare , la slujba deniei de miercuri seara se citeste viaţa Sf. Maria Egipteanca pentru a ne aduce înaintea ochilor duhovnicesti un model imresionant de pocainţă. De asemenea duminica a cincea a postului este închinată în mod special acestei cuvioase maici, care a devenit prin pocainţă dintr-o femeie desfrânată – o cuvioasă plăcută Domnului.
Iată un frumos cuvânt al Sf. Ignatie Brancianinov despre modelul de pocăinţă oferit de Sf. Maria Egipteanca:
” Este Sf Maria Egipteanca, model de urmat?! Oare chiar trebuie ca toata lumea sa fuga în pustie, în locuri nelocuite, în munti? Nu, nu toata lumea. Dar toti trebuie sa o aiba drept model în truda ei de autoîndreptare, în hotarârea ei neclintita de a-si schimba viata si în felul cum a ajuns la aceasta hotarâre. Iata partile care trebuie urmate! Cum a ajuns Cuvioasa Maria la hotarârea de a-si schimba viata? Domnul a adus-o. Pentru ce? Deoarece, în pofida patimii naprasnice care o stapânea, ea nu se gândise niciodata sa ramâna pentru totdeauna în aceasta amara robie. Ea a suferit silnicia carnii si a vrajmasului care lucra prin aceasta carne si s-a lasat prada pasiunii, dar nu pâna la sfârsit. Domnul S-a milostivit de suferintele fapturii si a venit s-o elibereze din legaturile care o chinuiau. Aceasta este învatatura la care sa luam aminte din viata Sfintei Maria Egipteanca.
Asadar, de are cineva nefericirea sa se afle în robia vreunei patimi trupesti sau sufletesti, sa aiba macar atâta tarie ca sa nu se robeasca ei fara putinta de întoarcere, sa nu se asemene acelora care, cazuti prada deznadejdii, se dedau preacurviei. Patima îl leaga pe om si îl duce legat spre fapte pe placul ei; dar tu, fiind chiar în lanturile robiei, manifesta-ti macar dorinta de a nu face asemenea lucruri, ramâi macar nemultumit de ele. Sa nu spui: Ei, nu-i nimic, probabil,… Sa ramâna cum a fost sau sa mearga lucrurile ca pâna acum. Ci, Ia fel ca cel ce este dus legat si nu are putere sa se împotriveasca, dar macar se propteste cu picioarele, asa si tu, indiferent de taria patimii care te stapâneste, arata-ti macar prin ceva revolta fata de ea, si spune: E pentru ultima oara, nu ma mai las; si, de cazi iarasi, spune la fel, si tot asa, dar spune nu doar cu limba, ci si cu inima si striga dupa Domnul spre ajutor. Asa cum cel ce a fost legat si dus prizonier de vrajmas, având, totusi, posibilitatea de a striga, striga, doar, doar l-o auzi cineva si l-o elibera, la fel striga si tu catre Domnul: Doamne! Mai înainte de a muri, izbaveste-ma! Doamne, înainte de obstescul sfârsit, daruieste-mi pocainta! si vei fi auzit. Dupa cum pruncul înfasat, culcat în leagan, care nu poate sa-si miste nici mâinile, nici picioarele, îsi apuca, totusi, mama de inima prin tipatul sau si o atrage, ca vrajita spre el, daca la fel vei striga si tu, îl vei atrage pe Domnul, Cel ce a spus ca mai degraba mama îsi va uita pruncul, decât îi va uita El pe cei care îl cheama.
Când, în sfârsit, Domnul va veni la tine, ia aminte, atunci, frate, sa nu-ti îngadui sa nu te folosesti cum se cuvine de aceasta mare milostivire a lui Dumnezeu fata de tine. Te vei asemana atunci Sfintei Maria, pe când era în fata intrarii în mormântul Domnului si fusese prinsa de judecata lui Dumnezeu. Dupa cum ea, lovita de o putere nevazuta, nu statu mult pe gânduri, ci întelese imediat motivul, care era pacatul ei, si lua imediat hotarârea sa paraseasca acest pacat pagubitor si sa nu se mai întoarca la el niciodata, asa trebuie sa faci si tu. Ia aminte, deci! Atunci când o puternica remuscare a constiintei, sau frica de judecata si de moarte, sau apropierea unui pericol atârnând ca o sabie deasupra capului tau, sau sentimentul maretiei lui Dumnezeu si al marii Lui bunatati, sau orice altceva îti va cutremura profund inima si îti va scutura toate încheieturile, astfel încât vei simti ca ti-au cazut toate lanturile care te strâmtorau pâna atunci, sa stii ca s-a atins de tine harul lui Dumnezeu si ca te slobozeste sa calci pe calea binelui, slobozenie care pâna atunci îti lipsea. Ia aminte! Acest moment este foarte pretios! Ceea ce simti atunci este lucrarea harului… Adauga aici si lucrarea ta, adica spune asa: Murdar am trait, facând pe plac patimilor… De acum nu voi mai face asa. Apoi, marturisindu-te si primind dezlegare, tine-te de fagaduinta facuta…
Asa a facut Sfânta Maria. Nu si-a amânat pe mâine hotarârea de a-si schimba viata, ci s-a hotarât imediat si asa facu. La fel trebuie sa faca fiecare. Harul, când vine, dezleaga imediat legaturile patimii, dar daca cineva nu se hotaraste imediat sa paraseasca faptele pacatoase, atunci se leaga din nou în aceleasi lanturi. Când îngerul se arata Apostolului Petru în închisoare, acestuia îi cazura lanturile, dar daca apoi nu l-ar fi urmat pe înger afara din temnita ci ar fi ramas înauntru, ar fi venit paznicul temnitei, l-ar fi pus iarasi în fiare si ar fi încuiat temnita… Si ar fi ramas Sfântul Petru prizonier mai departe. Asa îl leaga la loc lanturile patimii pe acela care, simtind lucrarea harului lui Dumnezeu slobozindu-l din patimi, nu se hotaraste imediat sa-si schimbe viata, ci amâna pentru alta data. Nu amâna, frate! Caci nu stii de va mai veni vreodata un moment atât de prielnic.
Luând hotarârea neclintita de a te îndrepta, trebuie cu adevarat sa începi imediat îndreptarea, asa cum a facut Sfânta Maria. Lasându-le pe toate, întarita cu Sfintele Taine, calauzita de sfaturile parintelui duhovnicesc, ea se îndrepta spre pustia de dincolo de Iordan, în însingurare, post si rugaciune, pentru a dezradacina deprinderile pacatoase însamântate în ea si cultivate de viata vicioasa. Apuca-te si tu imediat de truda si de nevointe. Desigur, nu toti au aceeasi cale de întoarcere. Unul se îndeparteaza în pustie si traieste în însingurare; altul se duce la mânastire si se mântuieste printre frati; altul ramâne în rânduiala vietii civile si de familie, comune tuturor. Multi au parcurs deja toate aceste cai; pe fiecare dintre ele au mers cei care s-au mântuit si multi oameni mari. Ce cale sa aleaga fiecare sa hotarasca fiecare, dupa înclinatia sa, dupa inspiratia harului lui Dumnezeu si dupa sfatul parintelui sau duhovnicesc. Trebuie numai sa stii ca fara munca nu poti face nimic. Pe toti cei ce vor sa biruie carnea ce se lupta cu ei îi asteapta un mare razboi. Câte nu a rabdat Cuvioasa Maria!… Pe fiecare îl asteapta stradania! Trebuie, cum am spus mai înainte, sa îndepartam tot ceea ce poate sa ne hraneasca patimile; iar aceasta cere destul efort. Trebuie sa lucram tot ceea ce poate hrani si întari noua noastra viata; dar nici aceasta nu se face fara efort. Trebuie sa ne povatuim în adevarul lui Dumnezeu, sa ne aflam cât se poate de des sub lucrarea Sfintelor Taine, participând la sfintele slujbe ale Bisericii, sa ne luptam cu patimile si sa facem fapte bune, opuse deprinderilor pacatoase; dar toate acestea sunt munca. Iar, ceea ce este cel mai important: sa nu ramânem niciodata singuri… Lipeste-te de parintele tau duhovnicesc, gaseste-ti pe cineva de aceleasi convingeri cu tine, adânceste-te în povatuirile sfintilor parinti si nu întreprinde nimic fara sa te interesezi pe la toate aceste surse. Nu încerca s-o copiezi în toate pe Cuvioasa Maria. Ea a trait singura, dar calea ei a fost special aleasa astfel de Dumnezeu. Noua ne este mai bine sa ne tinem de rânduiala generala a vietii. Vulturul pluteste singuratic în înalturi, atât de sus, ca se întâmpla sa nu-l vedem. Dar el este vultur… Asadar, imita trudele de îndreptare ale Cuvioasei Maria, statornicia ei în aceasta lupta si devotamentul ei neclintit fata de fagaduinta facuta… Iar în celelalte, mergi pe calea obsteasca a celor ce se mântuiesc. Însa fii tare, nu-ti permite sa te molesesti si, dupa ce te-ai trudit putin, sa nu-ti închipui ca ai facut totul, caci sfârsitul încununeaza opera. Întipareste-ti în minte de pe acum acest sfârsit fericit si mergi spre el, dupa cuvântul Apostolului, uitându-le pe cele vechi si nazuind spre cele dinainte, pâna când vei ajunge la lacasul de odihna, pregatit de Domnul tuturor truditorilor Sai. Amin.
Sf Teofan Zavorâtul, Viata Launtrica, Editura: Sofia, Bucuresti, 2000
