MIEZONOPTICĂ

V.Anania – 1955

Cine-mi bate-n fereşti?…

Doamne, Tu eşti?

Cu braţele cruciş pe piept,

De când Te-aştept,

De când Te-aştept!

Mi-era dor să Te văd, să Te-aud

Ca Zaheu pe creanga lui de dud,

Să Te simt în suflet, comoară,

Cum Te-a simţit vecia-ntâia oară,

Când stelele nu aveau nume,

Când nu-ntinseseşi cortul peste lume,

Când din praştie nu azvârliseşi luna,

Nici stele multe, una câte una,

Când, ne-ncăput, urzeai din abur lut

Şi, neînceput, urneai un început…

Dar tu parcă n-ai fi Tu!

Prin ce-nţeles se prefăcu

Veşmântul tău de in

In strai de aur şi rubin?

Cununa ta de spini, cununa ta,

E cuşmă de diamant şi catifea!

De când ţi-ai pus panglici şi zurgălăi

Să te slăvească cerşetorii tăi?

Picioarele tale, desculţe, sărace,

Pe cine-ai pus să ţi le-mbrace

In ciuboţele negre, lustruite?

Eu le ştiam zgâriate, prăfuite,

Sfinţite de osândă, miruite

Cu lacrimile păcătoasei din Magdala.

Cin’ ţi-a schimbat frânghia cu beteala

Şi trestia, cu cârja de argint,

Şi rănile, cu bumbi de mărgărint?

Nu, nu, tu nu eşti Tu!

Tâlharii tăi

Nu sunt nici ei mai buni

Şi nici mai răi.

Urechile-ţi aud, din mii de guri,

Cea dreaptă, rugăciuni,

Cea stângă,-njurături.

In templul slavei zornăie parale

Lângă icoana sfântă-a Maicii Tale

Şi lângă poala sfinţilor cuminţi

Rânjeşte corvanaua cu arginţi…

Eu te-aşteptam sărac şi plin de har,

Să-ţi storc licoarea rănii în pahar

Şi să te sorb aşa, smerit cum mi-s,

Cel vechi, ucis,

Cel nou, închis,

Cel ce-o să vină, paradis,

Ca printr-un vis, Ca printr-un vis ..

.

Hai, suflete, pe calea ta întreagă,

Ia-ţi pâine şi icoană în desagă,

Şi-om rătăci aşa, pribegi,

Ceasuri întregi şi ani întregi,

Udaţi de ploi, uscaţi de vânt,

Şi ne-om opri lângă-un mormânt

Şi-om scormoni cu ghearele prin glod

Să dezghiocăm o inimă de voievod

Şi să vedem de-ntr-însa s-a ascuns

Cel neajuns,

Cel nepătruns…

Cu viaţa mângâiată în răspăr

Ne-om închina în duh şi-n adevăr

Şi, sângeraţi pe frunţi,

Ne-om răstigni privirile pe munţi

Unde-au crescut şi străjuiesc mereu

Veciile de piatră ale lui Dumnezeu.

ADAOS

la poezia părintelui Anania

V.Voiculescu – 2 oct.1955

De ce mă cerţi, frăţâne Ananie,

Că la fereastra ta am lepădat

Veşmânt cârpit, sandală, sărăcie

Şi-nfăţişez cerească măreţie

În purpură şi aur de-mpărat?

Eşti Iov în fundul scârbelor de viu,

Fără o zare de răscumpărare,

Dosit în iadul jertfelor amare,

Ca să-mi cârteşti splendoarea-n care viu?

Aşa precum stau pildă umilinţa,

Sunt şi izvodul gloriei de sus:

Ca tu să-nduri năboiul suferinţa

Cu ochii la răsplata lui Isus.

Pentru îndemnul tău când cazi şi sângeri

Jos pe cărarea-ngustă, însă dreaptă,

Cobor în slava mai presus de îngeri

Ca să-ţi arăt, iubite, ce te-aşteaptă!

Când treci prin chin, bătăi, scuipări, sudalme,

Şi ura tuturor înfrunţi, hidoasa ură,

Să-ţi stau alături, mic, stălcit de palme?

Sau în străluminata armătură

De Domn etern al Biruinţa calme?

Să urc mişel cu tine pe Calvar,

Mânaţi de bici în aprigă prigoană?

Sau să-ţi arăt puternica-mi icoană

Şi să-ţi întind în loc de fiere, Har?

Ajuns în piscul sumbrei Golgote,

Să vezi cum răde-n coastă-ţi roşul gâde?

Sau sus, deasupră-ţi, lin cum îşi deschide

Mângâietorul albele-i ripide

Să-ţi adumbrească agonia ta…

Şi-n năruiri de spaţii şi de timpi,

Când fulgeră în tine veşnicia,

Să te primesc, diacone-Anania,

Tot cu cunună culpeşă de ghimpi?

Şi îmbrăcat mereu cu sărăcia?

(Când doar c-o rugăciune, c-un avânt,

Poţi să le scuturi chiar de pe pământ!)

Să-ţi spun acum, ci nu pentru vreo căina,

Această sfântă, -nfricoşată taină:

«Oricând gândeşti la Mine cu Iubire,

E-o clipă din a doua Mea Venire.»

Hai! Chiuie de-naltă bucurie,

Cum mi-eşti tu drag, poete, Ananie!

Eparhiile din Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, precum şi din întreaga Transilvanie îl plâng pe cel care a fost Mitropolitul Bartolomeu Anania, îndrumător spiritual şi mare om de cultură. În aceste zile de doliu, în Biserica Ortodoxă Română se înalţă rugăciuni pentru iertarea păcatelor Mitropolitului Bartolomeu, pentru veşnica sa pomenire în Împărăţia lui Dumnezeu.

Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a adresat un mesaj, la trecerea la cele veşnice a Înalt Preasfinţitului Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În cuvântul său, IPS Andrei arată că “acum, când acest mare bărbat al credinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti se mută în eternitate, nu suntem în stare să subliniem îndeajuns complexa lui personalitate de teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducător, orator de seamă, şi mai ales de ierarh energic şi categoric. În administraţia bisericească ne cerea să fim “cu frică de Dumnezeu, cu obiectivitate şi cu transparenţă”. Când Mitropolitul Bartolomeu împlinea optzeci de ani, am scris un cuvânt şi l-am intitulat “OM TRIMIS DE DUMNEZEU!”. Acum, când se mută la Domnul, m-am întrebat: ce-aş putea scrie? Mai ales ştiind faptul că Înalt Preasfinţia Sa a fost un om al condeiului prin excelenţă. Şi m-am gândit să plec de la numele pe care l-a purtat.

Numele de mirean era Valeriu, nume latin, care vine de la verbul valere. Tradus în română ar însemna “a fi puternic, a fi sănătos”. Numele de călugăr este Bartolomeu, adică fiul lui Tolmay, nume patronimic al apostolului numit şi Natanael. În româneşte Natanael se traduce “darul lui Dumnezeu”. Cred că, în mod providenţial, numele pe care l-a purtat Mitropolitul Bartolomeu spune câte ceva despre puternica-i personalitate. De aceea mă voi opri, pornind de la nume, la câteva din virtuţile Înalt Preasfinţiei Sale”, a spus IPS Andrei.

IPS Andrei: Vlădica Bartolomeu, darul lui Dumnezeu

Astfel, “pe parcursul vieţii, aşa cum îi spune numele, Mitropolitul Bartolomeu a fost un om puternic. Cine l-a cunoscut sau i-a citit memoriile realizează că a putut trece prin toate necazurile, fiindcă a fost un bărbat puternic. În timpul grevei studenţilor din Cluj, cărora le-a fost lider, sau mai târziu, în temniţele comuniste, a dat dovadă de mult curaj. Dar nu numai atunci, ci şi acum când, de douăzeci de ani, societatea românească se chinuie să se reabiliteze; în multe împrejurări a fost nevoie de fermitate, iar Vlădica Bartolomeu a avut-o. Chiar şi-n cazurile când opiniile îi erau singulare, şi le-a apărat cu tenacitate. Ne dăm bine seama apoi că-n lupta pentru recuperarea poziţiei pe care Biserica o merită în societatea românească, vocea Mitropolitului Bartolomeu a fost una auzită. Chiar dacă nu întotdeauna “ascultată”, dar totuşi “auzită”, pentru că era sonoră. Nu zadarnic l-au poreclit unii “leul Ardealului”. De aceea putem considera, tot cum îi spune numele, că este “darul lui Dumnezeu”. Ceea ce mulţi n-am cutezat să spunem a spus dânsul”, a arătat IPS Andrei.

IPS Ioan: Părintele Anania a urmat şcoala închisorilor

În mesajul de condoleanţe adresat de Înalt Preasfinţitul Ioan, Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, se arată că “Înalt Preasfinţitul Bartolomeu este ultimul ierarh al Bisericii noastre, care a urmat în cursul vieţii sale şi şcoala de după gratiile închisorilor comuniste. A purtat lanţuri şi cătuşe, dar pe care cu răbdare şi statornicie a reuşit să le transforme în cruce şi cârjă de arhiereu. Pentru mine a rămas şi va rămâne pe mai departe Părintele Anania şi cred că şi în conştiinţa multor generaţii de ucenici pe care i-a avut. Astăzi îl petrec spre poarta Cerului şi clopotele bisericilor şi mănăstirilor din Episcopia Covasnei şi Harghitei şi în mod deosebit cele ale Mănăstirii “Sfântul Ilie” Topliţa, al cărui stareţ a fost o vreme. Bunul Dumnezeu să-l aşeze în ţara cea fără de lanţuri şi cătuşe, lângă bunii săi părinţi şi lângă mulţimea de călugări de care a fost mereu aproape”.

PS Sofronie: Scriitorul, în dialog cu monahul

Preasfinţitul Sofronie a transmis un mesaj de condoleanţe din partea Eparhiei Oradiei: “Cu inimile cernite, toată suflarea dreptmăritoare a Bihorului petrece pe ultimul drum pe vrednicul de pomenire Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania, strălucit scriitor, iscusit teolog şi demn apărător al identităţii culturale româneşti, în ţară şi peste hotare.

Activitatea sa pastoral-misionară în Eparhia Clujului pe care a adus-o la o înflorire nemaiîntâlnită până atunci, în special prin dezvoltarea fără precedent a vieţii monahale, la care se adaugă contribuţia culturală de excepţie, prin opera literară impresionantă, culminând cu diortosirea Sfintei Scripturi în ediţia devenită jubiliară a Sfântului Sinod, sunt doar câteva din coordonatele perene ale vieţii şi operei celui care va rămâne, în istoria culturală, în cea bisericească şi în memoria tuturor celor care l-au apreciat şi admirat, scriitorul Valeriu Anania, în dialog permanent cu monahul, teologul şi arhiereul Bartolomeu, cum el însuşi dezvăluia în fermecătoarea carte dedicată mănăstirilor din zona în care a văzut lumina zilei, “Cerurile Oltului”. Veşnica pomenire, vrednică de amintire, în veci să fie pomenirea lui!”

Episcopia Maramureşului şi Sătmarului: “Pleacă, dar nu ne părăseşte”

În mesajul transmis de Înalt Preasfinţitul Justinian, Arhiepiscop al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi de Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar, se arată că “vestea plecării la Domnul a celui ce a fost din 1993 Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, iar din 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului ne-a îndurerat pe toţi. Vârsta de 89 de ani pe care a avut-o Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost o binecuvântare de la Dumnezeu, în ultimul an al vieţii a trecut însă printr-o suferinţă şi încercare pe care a purtat-o cu demnitate şi răbdare.

Este greu să faci portretul unei personalităţi atât de complexe, de o vigoare şi grandoare unică. Monah de vocaţie prin excelenţă. Luptător neânduplecat din tinereţe pentru apărarea libertăţii şi demnităţii umane. Cărturar şi scriitor de excepţie. Mare iubitor de neam, ţară şi credinţă străbună. Liturghisitor şi orator neîntrecut. Mare arhiereu al lui Hristos, părinte şi îndrumător al păstoriţilor săi. Ctitor şi întemeietor de biserici, mănăstiri, aşezăminte culturale, monahale şi sociale. Purtător şi susţinător iscusit şi autorizat al mesajului ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor către Sfântul Sinod şi alte instituţii importante, dar şi către mass-media şi societatea civilă şi, nu în ultimul rând, cel ce ne-a dăruit ediţia jubiliară a Sfintei Scripturi, diortosită şi adnotată de Înalt Preasfinţia Sa după o trudă şi osteneală neîntreruptă de 10 ani.

Iată o firavă încercare de a zugrăvi portretul luminos al celui ce pleacă dintre noi. Pleacă, dar nu ne părăseşte. Ne lasă o moştenire culturală şi religioasă bogată şi o pildă adevărată despre cum trebuie să fie un arhiereu şi slujitor al Bisericii lui Hristos.

Acum, când ne despărţim vremelnic de Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru Bartolomeu, rugăm pe Hristos – Domnul, Arhiereul cel veşnic şi jertfelnic, să-l aşeze în ceata sfinţilor şi marilor ierarhi ai Bisericii Sale, să-i răsplătească dăruirea, jertfelnicia şi ostenelile puse în slujba Bisericii Ortodoxe şi a poporului român dreptcredincios şi să-l împodobească cu sfinte daruri pentru jertfa purtării lanţurilor şi închisorii pentru Dumnezeu şi neamul său”, se arată în mesajul transmis de Înalt Preasfinţitul Justinian, Arhiepiscop al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, şi de Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar.

PS Petroniu: Tâlcuitor iluminat al Sfintei Scripturi

“Cu durere şi părere de rău am primit vestea plecării pe calea veşniciei a sufletului părintelui nostru, vrednicul de pomenire Bartolomeu, Arhiepiscopul şi Mitropolitul, care tragem nădejdea că de acum îşi continuă slujirea arhierească la tronul Sfintei Treimi”, a arătat, în mesajul de condoleanţe, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului.

“Vajnic apărător al credinţei strămoşeşti, mărturisitor neînfricat, conştiinţă trează, cărturar rafinat, mânuitor iscusit al condeiului şi al cuvântului, tâlcuitor iluminat al Sfintei Scripturi, Mitropolitul Bartolomeu ocupă un loc privilegiat în galeria ierarhilor de excepţie ai Bisericii Ortodoxe Române.

Împărtăşim durerea ierarhilor, preoţilor, monahilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului şi ne alăturăm celor care mijlocesc înaintea tronului ceresc iertare şi odihnă pentru sufletul său. Veşnica lui pomenire!”, a transmis PS Petroniu.

” Ne dăm bine seama apoi că-n lupta

pentru recuperarea poziţiei pe care

Biserica o merită în societatea românească,

vocea Mitropolitului Bartolomeu a fost una

auzită. Chiar dacă nu întotdeauna “ascultată”,

dar totuşi “auzită”, pentru că era sonoră.

Nu zadarnic l-au poreclit unii “leul Ardealului”.

De aceea putem considera, tot cum îi spune numele, că este “darul lui Dumnezeu”.

Ceea ce mulţi n-am cutezat să spunem

a spus dânsul.”

† IPS Andrei,

Arhiepiscopul Alba Iuliei

Sursa: Ziarul Lumina – Ediția de Transilvania, miercuri 2 februarie 2011

T E S T A M E N T

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:

Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Vreau ca drepturile mele de autor de pe urma Bibliei, la diortosirea căreia am lucrat 11 ani, să revină Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Doresc ca Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, al cărei fondator sunt, să îmi ducă mai departe memoria, să nu fie niciodată desfiinţată, să nu-i fie schimbat scopul principal pentru care a fost înfiinţată, iar banii şi întregul ei patrimoniu să nu poată fi folosit în alte scopuri de către nimeni.

Fiind călugăr de la vârsta de 20 de ani, am renunţat la orice fel de moştenire de la părinţii mei, totul revenindu-le copiilor şi nepoţilor lor. Economiile mele băneşti din ultimii ani, depuse în conturile mele de la bancă sau în casa de fier pentru eventualele trebuinţe medicale şi aflate, sub semnătură şi cheie, în grija arhidiaconului Gavril Vârva, vor fi transferate în contul Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Singura mea avere sunt biblioteca şi manuscrisele personale, precum şi colecţia de acte, scrisori şi fotografii, toate aflate în reşedinţa mea din Mânăstirea Nicula, pe rafturi şi în două seifuri metalice, sub auspiciile Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, din al cărui colegiu director face parte şi stareţul acestei mânăstiri. Dacă şi când se va considera că acestea pot prezenta un oarecare interes pentru cultura românească, prefer ca la ele să aibă acces profesorul universitar Aurel Sasu, care mi-a dat acordul în acest sens.

Obiectele personale mărunte din reşedinţa de la Cluj vor rămâne pe seama instituţiei; cele din reşedinţă niculeană vor rămâne pe loc.

Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp.

Să nu mi se acorde distincţii post mortem, de nici un fel.

La cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu. Dintre acestea:

1. Pictarea catedralei în tehnica mozaic.

2. Radio Renaşterea

3. Revista TABOR

4. Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”

5. Policlinica „Sfântul Pantelimon”

6. Continuarea lucrărilor la mozaicurile din biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului şi teologului italian Marko Ivan Rupnik.

7. Canonizarea şi cultul Sfântului Pahomie de la Gledin

8. Canonizarea şi cultul Sfinţilor Martiri Năsăudeni

9. Grădiniţa „Sfântul Stelian”

Cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit, într-un fel sau altul, aşa cum şi eu, la rându-mi, îi iert pe toţi cei care, cu voie sau fără voie, mi-au greşit.

Declar că nu am copii, iar părinţii îmi sunt decedaţi.

Numesc executor testamentar, în baza art. 910 şi următoarele din Codul Civil pe preotul Bogdan Ivanov, actualul meu secretar de cabinet căruia îi încredinţez spre executare acest testament.

Orice Testament anterior acestuia devine nul şi neavenit.

† BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

– 20 ianuarie 2010 –

Preasfintitul mitropolit Benedict al Filadelfiei (Patriarhia Ierusalimului) ne aduce la cunostinta o mare minune contemporana petrecuta in Iordania. Un baietel de trei luni s-a inbolnavit foarte grav, avand gaura in plamani, si a ajuns la terapie intensiva, fiind intubat pentru a primi oxigen. Parintii baietelului erau foarte deznadajduiti cand doctorii i-au anuntat ca fiul lor nu are nici o sansa de scapare.

De indata ce a aflat de tragicul eveniment, Mitroplitul Benedict a dat imediata porunca unui preot, parintele Nectarie, ca impreuna cu alti tineri sa viziteze in fiecare sambata spitalele pentru a da mangaiere bolnavilor. Acestia au mers la fiecare bolnav cu Sfanta Evaghelie, cu o carte cu viata Sfantului Nectarie si cu ulei din candela Sfantului. Potrivit poruncii Mitropolitului Benedict, parintele Nectarie a uns copilasul cu ulei din candela Sfantului Nectarie si – minune !-baietelul de trei luni a doua zi era perfect sanatos, iar parinti lui l-au luat acasa .

Trebuie spus ca parintii baiatului nu erau cunoscuti in Mitropolie ; cu toate acestea, ei i-au telefonat de indata parintelui Nectarie, ca sa-i spuna minunea, si au venit in biserica Sfantului Nectarie de la Mitropolie pentru a se inchina. Cu lacrimi in ochi, i-au multumit Sfantului Nectarie si au declarat ca vor boteza copilul crestin ortodox si ii vor da numele Sfantului Nectarie Facatorul-de- minuni. Mitropolitul Benedict al Filadelfiei a vizitat familia si pe baietel si le-a dat binecuvantarea lui.

Merita mentionat ca Sfantul Nectarie este cinstit in chip anume in Iordania, dupa initiativa  preasfintitului mitropolit de a-l face cunoscut in aceasta tara. S-au mai facut alte sapte minuni, consemnate de cei care au primit harul lui Dumnezeu pentru mijlocirile Sfantului Nectarie. Aceasta intamplare a avut un mare rasunet in lume si da marturie despre adevarul si puterea credintei crestine.

«  Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni  totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. »